Ne cunoastem, ne intelegem, ne bucuram unii de ceilalti, ne indepartam, ne regasim diferiti si istoviti, iar pecetea timpului se reflecta pe chipul nostru zambindu-ne frumos.
Defilam rataciti pe scena vietii rastalmacind la fiecare act emotii si atitudini. Ne jucam rolul perfect, iar la final ne intrebam daca suntem noi sau o copie de-a noastra; o viata bizara plina de bufoni.
Am uitat sa mai traim frumos si sa ne bucuram de lucruri simple…de primavara cu ale ei culori vibrante, ciripitul vioi al pasarilor, nori ce plutesc pe cerul azuriu, mireasma florilor de mai…
Suntem grabiti si uitam sa mai fim fericiti, ne preocupa lucrurile fara valoare, suntem egoisti, rai si avari. Ne intereseaza prea mult ce se intampla cu ceilalti, suntem cei mai buni “sfatuitori”, dar cu sufletul nostru cum ramane? Ce facem cu toata aceasta rautate? Cand vom invata ca cel mai de pret lucru este pretuirea de sine?
Apreciati ce aveti si plecati atunci cand nu mai aveti pentru ce sau cine sta. Depasiti constrangerile si demonstrati in primul rand ca sunteti persoane cu principii alese. Uitati-va in oglinda si fiti sinceri cu voi, oferiti sufletului hrana de care are nevoie: iubirea! ♥️
#by RFP
[wp_ad_camp_1]Este o zi insorita de primavara, natura a prins viata, avem impresia ca timpul este lent si dilatant, cand de fapt acesta trece pe langa . . .
Era o zi mohorata de martie,iar ploaia isi imprastia picaturile precum niste dansatori profesionisti ce isi etaleaza trupurile salbatice cu generozitate. Dans frenetic la inceput . . .